Ștefan Nemanja
From Wikipedia, the free encyclopedia
Ștefan Nemanja (în sârbă chirilică: Стефан Немања, pronunțat [stêfaːn ně̞maɲa]; n. 1113, Depedogen(d), Municipiul Podgorica, Muntenegru – d. , Mănăstirea Hilandaru, Republica Monastică de la Muntele Athos, Grecia) a fost Marele Prinț (Veliki Župan) al Marelui Principat al Sârbiei (cunoscut și sub numele de Raška, lat. Rascia) din 1166 până în 1196. Membru al dinastiei Vukanović, Nemanja a fondat dinastia Nemanjić și este amintit pentru contribuțiile sale la cultura și istoria sârbă, fondând ceea ce va evolua în Țaratul Sârb, precum și biserica națională ortodoxă sârbă.
Ștefan Nemanja | |
Date personale | |
---|---|
Născut | 1113[1] Depedogen(d), Municipiul Podgorica, Muntenegru |
Decedat | (86 de ani) Mănăstirea Hilandaru, Republica Monastică de la Muntele Athos, Grecia |
Înmormântat | Mănăstirea Studenica[*] |
Părinți | Zavida[*][[Zavida (Serbian royal)|]] |
Frați și surori | Tihomir of Serbia[*][[Tihomir of Serbia (Grand Prince of Serbia)|]] Stracimir Zavidović[*][[Stracimir Zavidović (Zupan of West Morava)|]] Miroslav of Hum[*][[Miroslav of Hum (Serbian great prince)|]] |
Căsătorit cu | Anastasia de Serbia[*] |
Copii | Sfântul Sava Vukan Nemanjić Ștefan I Prvovenčani[2] |
Religie | creștinism ortodox[*] Biserica Ortodoxă Sârbă |
Ocupație | conducător[*] conducător militar călugăr ortodox[*] |
Activitate | |
Apartenență nobiliară | |
Familie nobiliară | Dinastia Nemanjić |
Jupân | |
Semnătură | |
Modifică date / text |
În 1196, după trei decenii de război și negocieri care au consolidat Serbia, perioadă în care a minimalizat influența occidentală cât și pe cea bizantină, Nemanja a abdicat în favoarea fiului său mijlociu Ștefan Nemanjić, care a devenit primul rege încoronat al Serbiei. Nemanja a plecat în cele din urmă pe Muntele Athos, unde a devenit călugăr și a luat numele de Simeon, alăturându-se fiului său cel mai mic (mai târziu cunoscut sub numele de Sfântul Sava), care devenise deja primul arhiepiscop al Bisericii Ortodoxe Sârbe.
Împreună cu fiul său Sava, Nemanja a restaurat Mănăstirea Hilandar de pe Muntele Athos în perioada 1198-1999 și a emis „Carta de la Hilandar” (sârbă: Хиландарска повеља). Mănăstirea a devenit ulterior leagănul Bisericii Ortodoxe Sârbe. Biserica Ortodoxă Sârbă l-a canonizat pe Ștefan Nemanja, la scurt timp după moartea sa, sub numele Sfântul Simeon, Izvorâtor de Mir (Свети Симеон Мироточиви), după numeroase minuni.
El a fost inclus pe locul 1 în lista și cartea din 1993 a celor mai proeminenți 100 de sârbi (în sârbă: 100 најзнаменитијих Срба). Cartea cu cele 100 de biografii a fost redactată de membri ai Academiei Sârbe de Științe și Arte și anume Sava Vuković, Pavle Ivić, Dragoslav Srejović, Dejan Medaković, Dragomir Vitorović, Zvonimir Kostić, Vasilije Krestić, Miroslav Pantić și Danica Petrović.[3][4][5][6]