Șiling (monedă britanică)
From Wikipedia, the free encyclopedia
Șilingul britanic este o monedă istorică din epoca Regatului Marii Britanii și, mai târziu, a Regatului Unit; în urma Tratatului Uniunii, din 1707, a adoptat și denumirea de Scot, în Scoția. Cuvântul șiling este un termen de contabilitate din vremea anglo-saxonilor. În Kent, valoarea unui șiling era echivalentă cu valoarea unei vaci, iar în alte părți era echivalentă cu valoarea unei oi.[3] Un șiling era echivalent cu 12 penny, iar 20 șilingi erau echivalenți cu 1 liră sterlină. Șilingul britanic a rămas în circulație până în ziua în care s-a trecut la sistemul zecimal în problemele financiare, în anul 1971. La decimalizare[4], șilingul britanic a fost înlocuit cu o monedă de 5 penny, cu o valoare comparabilă, de aceeași mărime și greutate. Șilingul britanic pre-zecimal a fost retras din circulație în anul 1990, când piesei de 5 penny i-au fost reduse dimensiunile.