Émile Zola
romancier francez (1840–1902) / From Wikipedia, the free encyclopedia
Émile Zola (n. , Paris, Île-de-France, Franța – d. , Paris, A Treia Republică Franceză) a fost un romancier francez, cel mai cunoscut reprezentant al școlii naturaliste și un personaj public cu impact semnificativ în ceea ce privește procesul de liberalizare politică al Franței.
Émile Zola | |
Date personale | |
---|---|
Nume la naștere | Émile Édouard Charles Antoine Zola |
Poreclă | Le Maître de Médan |
Născut | [1][2][3][4] Paris, Île-de-France, Franța |
Decedat | (62 de ani)[2][1][4][5] Paris, A Treia Republică Franceză[1][6][7][8] |
Înmormântat | Panthéon ()[9][10] cimitirul Montmartre[*] ()[9] |
Cauza decesului | moarte accidentală[*] (otrăvire cu monoxid de carbon[*][11]) |
Părinți | François Zola[*][[François Zola (inginer francez)|]] Émilie Aubert[*] |
Căsătorit cu | Alexandrine Zola[*][[Alexandrine Zola (scriitoare franceză)|]] (–) |
Copii | Jacques Émile-Zola[*][[Jacques Émile-Zola (French physician (1891-1963))|]] Denise Émile-Zola[*][[Denise Émile-Zola (scriitoare franceză)|]] |
Cetățenie | Franța (–)[12] |
Religie | ateism |
Ocupație | political reporter[*][[political reporter (journalist reporting on politics)|]] critic de artă romancier[*] eseist dramaturg povestitor[*] critic literar[*] critic de teatru[*] jurnalist scriitor poet fotograf |
Limbi vorbite | limba franceză[13][14] |
Limbi | limba franceză |
Mișcare/curent literar | Naturalism, liber-cugetător |
Specie literară | roman, povestire |
Opere semnificative | Les Rougon-Macquart Thérèse Raquin J'accuse Nana[*][[Nana |]] |
Influențe | |
Note | |
Premii | Legiunea de Onoare în grad de Ofițer[*][15][16] |
Semnătură | |
Modifică date / text |
Născut la Paris, fiu al unui inginer italian, Émile Zola și-a petrecut copilăria în Aix-en-Provence și a învățat la Colegiul Bourbon. La vârsta de 18 ani s-a întors la Paris unde a studiat la Liceul Saint-Louis. Tinerețea sa a fost marcată de lipsuri materiale severe. După ce a lucrat ca funcționar la Librăria Hachette, a început să scrie articole periodice de critică artistică, precum și comentarii politice pentru diverse ziare din Paris și Nordul Franței. Controversat de la bun început, el nu și-a ascuns disprețul față de împăratul Napoleon al III-lea al Franței, care s-a folosit de a doua revoluție franceză ca de un vehicul pentru a accede la putere.
Majoritatea romanelor lui Zola sunt parte dintr-un ciclu ce poartă numele Les Rougon-Macquart (Familia Rougon-Macquart). Având ca scenă cel de-al doilea imperiu francez, seria urmărește, pe parcursul a cinci generații, traseul ereditar al unor fenomene deviante precum violența, alcoolismul și prostituția într-o familie franceză obișnuită, ale cărei ramuri principale sunt cea a respectabililor Rougon și cea a infamilor Macquart. Conform propriei mărturii, „Vreau să ilustrez, la începutul unui secol de libertate și adevăr, o familie care nu se poate înfrâna din goana de a poseda toate bunurile pe care prezentul i le promite și care eșuează tocmai din cauza avântului nesăbuit și a luminilor amăgitoare ale momentului; [aceasta este] convulsia fatală ce însoțește nașterea unei noi lumi.”[17] Cele mai importante volume ale ciclului Les Rougon-Macquart sunt Germinal, Gervaise și Nana(d), iar cel mai cunoscut roman din afara seriei este Thérèse Raquin (care a avut mai multe continuări).
Zola și Paul Cézanne au fost prieteni în copilărie și în tinerețe, dar amiciția lor a încetat când pictorul s-a simțit parodiat într-un roman despre viața boemă a artiștilor, L'Œuvre (Opera, 1886).
Zola și-a riscat cariera, libertatea și chiar viața pe 13 ianuarie 1898 când manifestul său J'accuse (Acuz!) a fost publicat pe prima pagină a cotidianului parizian L'Aurore, condus de Ernest Vaughan(d) și Georges Clemenceau. Articolul, formulat ca o scrisoare deschisă către președintele republicii Félix Faure, acuza guvernul francez de antisemitism și invoca grave erori judiciare în cazul căpitanului evreu Alfred Dreyfus, încarcerat pe nedrept pentru spionaj în Insula Diavolului. Zola a fost judecat pentru calomnie și condamnat la închisoare, dar a reușit să evite pedeapsa exilându-se în Anglia. Datorită scriitorului, Afacerea Dreyfus a căpătat în scurt timp o dimensiune națională, împărțind societatea între susținătorii armatei reacționare sau ai bisericii și dreyfusarzii liberali și reformiști. Pentru cei din urmă, Zola a devenit un far călăuzitor și un simbol al dreptății. Cuvintele sale, „Adevărul este în marș și nimic nu-l va opri”, au rămas emblematice.
Zola a murit la Paris pe 29 septembrie 1902 din cauza unei intoxicații cu monoxid de carbon cauzat de un coș de fum blocat. Inamicii săi au fost acuzați de omor fără să se găsească dovezi concrete în acest sens iar în 1953 a fost publicat un articol despre presupusa confesiune a unui coșar care ar fi blocat intenționat coșul pentru a-l asfixia. Zola a fost înmormântat inițial la Cimitirul Montmartre din Paris, dar la 4 iunie 1908, la aproape șase ani de la moartea sa, rămășițele sale au fost mutate în clădirea Panthéonului.
În ianuarie 1998, președintele Jacques Chirac a ținut un memorial pentru a onora centenarul manifestului J'accuse. În același an, cotidianul romano-catolic francez La Croix și-a cerut în mod public scuze pentru antisemitismul manifestat cu ocazia afacerii Dreyfus.