Saxón antiguu
From Wikipedia, the free encyclopedia
Saxón antiguu, tamién conocíu como so alemán antiguu, ye una llingua xermánica. Ye la forma rexistrada más temprana del baxu alemán, y ta documentu ente'l sieglu VIII y el sieglu XII, fecha a partir de la cual empecípiase'l baxu alemán mediu. Falar nes mariñes noroccidentales d'Alemaña y Dinamarca habitaes pol pueblu saxón. Ta rellacionáu col anglofrisio antiguu (frisio antiguu, inglés antiguu), participando parcialmente de la llei d'aspiración nasal ingvaeónica. Bien probablemente yera intelixible col antiguu anglosaxón. Tamién ta rellacionáu col antigo so franconio ("antiguu holandés").[1]
Saxón antiguu, so alemán antiguu 'Nedersaksisch' | |
---|---|
Faláu en | Alemaña Países Baxos Bélxica Luxemburgu |
Falantes | Estinguíu evolucionó al baxu alemán mediu |
Familia | Indoeuropea Xermánica |
Alfabetu | Llatín (variante xermánica) |
Estatus oficial | |
Oficial en | |
Reguláu por | Nun ta reguláu |
Códigos | |
ISO 639-1 | nengún |
ISO 639-2 |
|
ISO 639-3 |
Sobrevivieron namái unos pocos testos, predominantemente en votos bautismales que s'esixíen a los saxones a instancies de Carlomagno. L'únicu testu lliterariu que se caltién ye Heliand. Escontra'l sieglu XII el saxón antiguu evolucionara considerablemente, dando llugar a lo qu'anguaño se llama baxu alemán mediu o saxón mediu.